Dupa cum se poate vedea prea bine, noi de vreo luna si ceva somam destul de bine. Si asta nu pentru ca nu avem ce spune, ci pentru ca ne este foarte lene de fel, asa cum a mai fost explicat intr-un post anterior megahyperapoteotic, plin de patos, romantism, realism si iluminism. Deja prea multa munca ne acreste (in dulcele spirit santierist ca pe niste muraturi), iar patul ne trage din ce in ce mai voios spre ale lui culmi pufoase si pline de vise umede.
Dar astazi m-am hotarat sa sparg gheata inca putin, sa va prezint cateva din analele pozelor Bucurestilor de altadata. Si asta doar pentru ca domnul emo_cu_matizu aka tezege mi-a mentionat numele in postul anterior, cum ca as detine secretele Cosa Nostra ori dosarele incriminatorii ale lui Ion Ion Tiriac (asa il chema parca, nu?). Nu-i nimic, il voi prinde eu pe ticalosul cu matizul si ii voi cere socoteala asa cum i-a cerut Fat Frumos Spanului din povestea Mircea cel Batran si merele de aur.
Pana una alta, va prezentam poze de la bombardamentul din Sarajevo aka Bucuresti orasul din povesti:
Credeati ca aflati numarul matizului sa-l asediati pe tezege cu mailuri si scrisori de amor? Mai mult de B-69-EMO nu primiti de la mine:
Dragi copii, astazi vom merge la muzeul de istorie (un “yeeeee” in cor) ca sa vedeti tomberoanele din spate:
Fericirea de a lucra ca santierist in centrul capitalei – NEPRETUITA:
Doriti sa plecati la munte si nu aveti bani? Doriti sa respirati proaspatul aer de munte dar nu aveti timp la dispozitie? Va plac brasovencele dar sunteti prea timizi? Foarte simplu, veniti pe strada Sforii din Bucuresti, va veti simti ca la Brasov (P.S: Veti scapa de claustrofobie):
Nici o zi nu am iesit pe teren pentru a face investigatii si speculatii la fata locului ca am si gasit un fan infocat de-al nostru care tinea cu tot dinadinsul sa apara pe site. Acesta a fost surprins de catre Tezege intr-un gest sublin de inchinare in fata puterii francmasonice, etalandu-si (si nu jucam Rummy, trebuie sa recunosc) degetul din mijloc intr-un mod cat se poate de artistic, amintind de gratia statuilor Greciei Antice. Prima data am crezut ca este vreun semn morse adresat pilotilor de avioane de vanatoare (de vreme ce degetul din mijloc era indreptat in sus, spre bolta cereasca), dar mai apoi m-am lamurit ca este doar un gest de politete adresat de catre cei neinitiati persoanelor enciclopedice, cu vaste experiente in ale vietii. Asa ca fac un apel catre toti fanii nostri: daca se intampla cumva sa dati peste respectivul cu un Volkswagen numarul B-62-AOX (dintr-o greseala intentionata sau nu) aveti toata permisiunea mea sa ii rupeti stergatoarele si sa ii scrieti măcării pe masina. La naiba, astia or sa ma impuste intr-o zi ca pe John Lennon 
Foarte posibil sa ma intelegeti gresit. Vedeti masina gri 4×4 si Peugeotul rosu? Ei bine, cele doua randuri NU se misca, masinile sunt parcate. Cu usurinta se pot numara nu mai putin de patru benzi de parcare, aproape strigator la cer. Pentru cei care raspund la numele Toma ori pentru cei mai necredinciosi din fire: v-am atentionat, daca imi luati numele in desert (deşert, nu la desert) si nu ma credeti puteti sa va faceti ochii cat cepele sa va benoclati la faptul ca masinile nu au sofer. Sper sa ramaneti cu privirea crucis. Pana la urma urmei tot mie imi veti da dreptate (dar ochii tot oblici raman – ca de cameleon, stiti voi):
E lesne de inteles ca toate comentariile sunt de prisos?
Baiatu, baiatu, stai asa, e fix Bambucha. Am un tir in spate, eu cred ca am loc pe banda mea, dar te-as ruga sa dai vreo 2 centimetri mai in dreapta sa fim mai siguri ca nu ne atingem:
Comentariile le lasati voi aici, dar numai si numai cand Jupiter este in conjunctura cu Venus. Altfel veti produce un cataclism de proportii astronomice.
Ah, si era sa uit sa va reamintesc articolele originale:
Prin Bucuresti cu matizul
Bucuresti, capitala europeana
Bafta la benoclat.
Publicat de tezege 
Publicat de Tidusss 
